Tutunul este una din cele mai vechi culturi. Ţara sa de origine este considerată America şi Asia, unde tutunul era folosit pentru fumat şi în scopuri medicinale cu mai mult de două mii de ani în urmă. Cristofor Columb a luat cunoştinţă de tabac pe insula Cuba în timpul călătoriei sale spre ţărmurile Americii în 1492. În China se întîlnesc soiuri de tutun sălbatice, ce au denumire locală. Indigenii americani fumau pipe speciale „caliumed” sau pipele lumii, ornate cu gravuri şi pene de vultur. De asemenea foloseau pe larg frunzele de tutun ca mijloace de tratament (împotriva durerilor de cap, de burtă, pentru vindecarea rănilor, ş.a.). Există diferite opinii despre provenienţa cuvîntului „tabac” (tabach, tobacco, tabacum). Unii spun că ar proveni de la denumirea noii provincii spaniole „Tabaco. Mai sunt si alţi indici ce arată
ca locuitorii insulei Haiti numeau pipa pentru fumat „Tavago”, iar spaniolii foloseau acest cuvînt pentru planta respectivă. În 1518 seminţele de tutun au fost aduse în Lisabona, unde la început tutunul se folosea ca o plantă decorativă, ce are culori frumoase şi miros puternic, iar mai apoi el s-a răapîndit repede în toată Portugalia şi Spania. În 1580 tutunul se cultiva şi în Franţa, de unde el şi a pătruns în alte ţări – Olanda, Anglia, Turcia.