<< Inapoi

In cinstea lui Jean Nico aceasta planta a primit denumirea de Nicotina tabacum. In
Rusia tutunul a nimerit din Occident prin strainii veniti aici, si din Orient in rezultatul legaturii intretinute cu China. Pe timpul lui Petru I a fost emis un decret ce permitea „vinzarea libera
a tutunului”. Dezvoltarea reala a tutunaritului a primit in conditiile organizarii producerii mari, producerii rationale si a tehnologiei de prelucrare.

In Basarabia tutunaritul a inceput sa se dezvolte rapid in a doua jumatate a sec. IX. Ca impuls pentru aceasta a servit razboiul ruso-turc din 1877-1878, in timpul caruia importul de tutun din Turcia a fost stopat, astfel pretul lui crescind mult.
In 1912 tutunaritul din Basarabia era concentrat in judetele Orhei (70% terenuri si 72,53 recoltare totala), Soroca (18,06% si 17,6%) si Hotin (8,08% si respectiv 5,34%). La dezvoltarea tutunaritului in Moldova contemporana a contribuit densitatea mare a populatiei, experienta bogata acumulata in cultivarea acestei plante, solurile fertile si clima. In rezultat Moldova in anii 80 a devenit cel mai mare producator de tutun din Europa de Est si cel mai mare furnizor al acestuia in fosta URSS.

Cel mai inalt nivel de producere a frunzelor de tutun este stabilit in anul 1986, cind cantitatea acestuia a depasit 130 mii tone. Tutunul a fost si ramine pentru Republica Moldova una din culturile de baza, ce au posibilitati potentiale mari pentru dezvoltarea economiei si ridicarea veniturilor producatorilor de tutun.

Tutunul se cultiva in multe tari ale lumii. Cei mai mari producatori sunt China care produce anual in jur de 3,0 mln tone, SUA – 800 mii tone, India si Brazilia – cite 600 mii tone, Turcia – 300 mii tone, Grecia, Indonezia si Italia aproximativ de la 130 la 170 mii tone tutun. In Europa cei mai importanti producatori de tutun sunt Italia, Grecia, Bulgaria, Moldova si Polonia.